Excursie- Turul Maramureslului

Turul Mic Al Mm

View more presentations from ziua.

Maramureşul este un spaţiu etno-cultural binecuvântat, un depozit de patrimoniu inestimabil ca valoare înscris în mod autentic în civilizaţia şi cultura românească, dar şi în civilizaţia şi cultura universală.
Maramureşul se remarcă prin peisajele superbe care-ţi lasă impresia de început de lume, prin biserici şi mănăstiri, prin gospodării tradiţioanale cu un veritabil arc de triumf la poartă, prin activităţi rustice şi artizanale, port, datini, festivaluri laice sau religioase, toate acestea atrăgând tot mai mulţi turişti.
Dar specific Maramureşului sunt bisericile de lemn, 8 dintre acestea fiind înscrise în patrimoniul UNESCO - Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură
În afară de aceste biserici, mai există câteva locuri speciale pline de tradiţie şi autentic, sau încărcate de istorie.

Muzeul satului maramureşean: considerat de specialiştii în domeniu – cel mai important muzeu din această parte a ţării şi a Europei . Acest muzeu conservă case monument şi vestigii specifice zonei ce poartă inscripţii în limba română cu litere chirilice, în limba latină, cu datări certe pe parcursul sec. XVII-XIX.
Muzeul Etnografic al MM-lui : excelează cu cea mai mare colecţie de măşti din ţără (folosite la obiceiurile de iarnă)
„Memorialul durerii – Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei” – ÎNCHISOAREA
Cimitirul Vesel de la Săpânţa

Maramureşul este din punct de vedere geografic centrul Europei, sau în limbaj neaoş „buricul pământului” . Se află la egală distanţă de Munţii Ural, ţărmul Oceanului Atlantic, Peninsula Scandinavă şi Insula Creta.

Toate bisericile din Maramureş se remarcă prin tehnica îmbinării lemnului (fără cuie) şi a învelitorilor din şindrilă, dar şi prin motive ornamentale arhaice simbolizănd elemente de natură vegetală, animală, geometrică, dăltuite sau încrestate pe pereţi, ferestre, uşi. Bisericile sunt înguste, dar înalte, cu turle suple şi lungi la capătul vestic al clădirii. Echilibrul formelor şi volumelor, armonia de ansamblu, conferă impresia de simplitate şi eleganţă.

Şurdeşti: Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a fost construită în 1721 de meşterul Macarie pentru comunitatea greco-catolică şi pictată în 1783. Turnul de 54 m se înalţă măreţ, înconjurat de alte 4 turnuleţe mai mici. Spune o legendă populară …că pe vârful crucilor acestor turnuleţe sătenii au pus câte o semilună mică pentru a le proteja de tătarii care ardeau totul în cale. Iconostasul sculptat în lemn aurit este cel original.
Nota particulară a ansamblului e dată de pridvorul cu 2 rânduri de arcade suprapuse şi funia împletită, sculptată într-una din bârne şi care înconjoară Biserica.

Plopiş: Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a fost construită între anii 1798-1798 şi pictată în 1811 de zugravul Ştefan. Nota dominantă este dată de repezentări ale Apocalipsei.
Este de dimensiuni mai reduse L = 17 m, l = 7 m, h = 47 m, dar proporţiile bine echilibrate au făcut-o cunoscută ca cea mai armonioasă construcţie religioasă din Maramureş. Caracteristic acestei biserici este şirul dublu de ferestre şi bolţiletriple din naos.

Deseşti: Biserica de lemn „Sf. Parascheva”, înălţată la 1717. Originalitatea este dată de bornele din partea superioară care susţin şarpanta acoperişului şi care sunt prelungite şi sculptate în scară. Este pictată în 1780 de Radu Munteanu în stil tradiţional maramureşean şi cuprinde o bogată colecţie de icoane pe lemn şi sticlă.

Budeşti-Josani : Biserica „Sf. Nicolae” – a fost construită în 1628 pe anplasamentul unui locaş mai vechi. Este pictată în culori calde, luminoase..de vestitul zugrav maramureşean Alexandru PONEHALSKI, în jurul anului 1762. In biserică există icoane pe sticlă foarte vechi şi icoane de lemn datând din sec. XVII. Aici se păstrează cămaşa de zale şi coiful lui Pintea Viteazul despre care tradiţia spune că le-ar fi adus chiar el.

Săpânţa-Peri: În localitatea Peri din Maramureş de pe dreapta Tisei, aproape de Săpânţa (azi în Ucraina) a existat o mănăstire importantă, ctitorită în sec. XIV de dinastia voievodală a Drăgoşeştilor (descălecători în Moldova). La această mănăstire a existat o şcoală de caligrafi care au copiat şi tradus în româneşte pentru prima data Psaltirea, Faptele Apostolilor şi Evanghelia şi o tipografie în care s-au tipărit cărţi de slujbă şi învăţături creştine.
Aici şi-au avut reşedinţa zeci de episcopi ortodocşi ai Maramureş printre care şi Iosif Stoica, canonizat cu numele „Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul” (hramul bisericii de lemn din vecinătatea şcollii noastre).
A fost distrusă în 1703 în timpul răscoalei antihabsburgice a lui Francisc Kakoczi al II-lea.
În acest context istoric, localnicii şi-au dorit să reînvie centrul monastic şi au ridicat această biserică din lemn de stejar. Impresionanta turlă se înalţă la 78 m deasupra solului şi transformă edificiul în cea mai înaltă biserică de lemn din lume.